ילל‎ [Ancient Hebrew] verb; howl
[SN] יָלַל‎ (verb|howl)
realized lexeme(s): יליל‎, ילִיל‎, יֵלִיל‎, ילִל‎, ילֵל‎
אֲיֵלִיל‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
אֵילִילָה‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
הֵילִילוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
הֵילִילוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
הֵילִילִי‎|verb, hif‘il, imperative, second person, feminine, singular
הֵילֵל‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הֵילִל‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הֵילִלוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
יְהֵילִילוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
יְיֵלִיל‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יְיֵלִילוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
תְּיֵלִילוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, plural