טול‎ [Ancient Hebrew] verb; cast
[SN] טוּל‎ (verb|hurl)
realized lexeme(s): טִיל‎, טֲל‎, טִל‎, טֶל‎, טַל‎, טַלְ‎, טָל‎, טַלְטֶלְ‎
אֲטִילֶךָ‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular, pronominal suffix, second person, masculine, singular
הוּטֲלוּ‎|verb, hof‘al, perfect, third person, unknown, plural
הֵטִיל‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הֲטִילֻנִי‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural, pronominal suffix, first person, unknown, singular
הֵטַלְתִּי‎|verb, hif‘il, perfect, first person, unknown, singular
יוּטַל‎|verb, hof‘al, imperfect, third person, masculine, singular
יוּטָל‎|verb, hof‘al, imperfect, third person, masculine, singular
יָּטֶל‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יֻטָל‎|verb, hof‘al, imperfect, third person, masculine, singular
יְטִלֻהוּ‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, plural, pronominal suffix, third person, masculine, singular
יָּטִלוּ‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, plural
מְטַלְטֶלְךָ‎|verb, pi“el, participle, unknown, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular