נטף‎ [Ancient Hebrew] verb; drop
[SN] נָטַף‎ (verb|drop)
realized lexeme(s): טִּיף‎, טְּף‎, טִּף‎, טֵּף‎, טֹּף‎, טֹּףְ‎, נָטְף‎, נָטָף‎, נֹטְף‎
אַטִּף‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
הִטִּיפוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
הַטֵּף‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
יַטִּיפוּן‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
יַטִּפוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
יִטְּפוּ‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, plural
מַטִּיף‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, construct
נָטְפוּ‎|verb, qal, perfect, third person, unknown, plural
נָטָפוּ‎|verb, qal, perfect, third person, unknown, plural
נֹטְפֹות‎|verb, qal, participle, unknown, feminine, plural, absolute
תַטִּיף‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תִּטֹּף‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, singular
תַּטִּפוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, plural
תִּטֹּפְנָה‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, plural