אתה‎ [Ancient Hebrew] verb; come
[SN] אָתָה‎ (verb|come)
realized lexeme(s): את‎, אָתָ‎, אתֶה‎, אֱתֶה‎, אָתָה‎, אֱתָי‎, אֵתָי‎, אֹתִיּ‎, תֵא‎, תָי‎
אָתָה‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular
אֵתָיוּ‎|verb, qal, imperative, second person, masculine, plural
אֹתִיֹּות‎|noun, qal, participle, unknown, feminine, plural, absolute
אֹתִיֹּות‎|verb, qal, participle, unknown, feminine, plural, absolute
אָתָנוּ‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, plural
הֵתָיוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
יַּאת‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יֶאֱתֶה‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יֶאֱתָיוּ‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, plural
יֶּאֱתָיוּן‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, plural
יֶּאֱתָיֵנִי‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, singular
יֵּתֵא‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
תֵּאתֶה‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, singular