צוק‎ [Ancient Hebrew] verb; oppress
[SN] צוּק‎ (verb|constrain), צוּק‎ (verb|pour out)
realized lexeme(s): צוּק‎, צִיק‎, צָק‎
הֵצִיקָה‎|verb, hif‘il, perfect, third person, feminine, singular
הֲצִיקֹותִי‎|verb, hif‘il, perfect, first person, unknown, singular
הֱצִיקַתְהוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, feminine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
הֱצִיקַתְנִי‎|verb, hif‘il, perfect, third person, feminine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, singular
יָצוּק‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יָצִיק‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יָצִיקוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
מֵּצִיק‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מְּצִיקִים‎|verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute
צָקוּן‎|verb, qal, perfect, third person, unknown, plural