צור‎ [Ancient Hebrew] verb; bind
[SN] צוּר‎ (verb|confine|fashion|shew hostility to)
realized lexeme(s): צוּר‎, צַר‎, צַרְ‎, צָר‎, צָּר‎, צֻר‎
יָּצַר‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יָּצֻרוּ‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, plural
נָצוּר‎|verb, qal, imperfect, first person, unknown, plural
צוּר‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
צוּרִי‎|verb, qal, imperative, second person, feminine, singular
צָרִים‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, plural, absolute
צָּרִים‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, plural, absolute
צַרְתָּ‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, singular
צַרְתִּי‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, singular
צַרְתָּנִי‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, singular
תָצוּר‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, singular