סכן‎ [Ancient Hebrew] verb; serve
[SN] סָכַן‎ (verb|be of use)
realized lexeme(s): סְכֹּון‎, סְכֵּן‎, סְכֶּן‎, סְכַּןְ‎, סְכָּן‎, סְכֹּן‎, סָּכֶן‎, סֹכֶן‎, סֹּכֵן‎
הַסְכֵּן‎|adverb, hif‘il, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
הַסְכֶּן‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הִסְכַּנְתָּה‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
הִסְכַּנְתִּי‎|verb, hif‘il, perfect, first person, unknown, singular
יִסְכֹּון‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יִסָּכֶן‎|verb, nif‘al, imperfect, third person, masculine, singular
יִסְכָּן‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יִסְכֹּן‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יִּסְכָּן‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
סֹּכֵן‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
סֹכֶנֶת‎|noun, qal, participle, unknown, feminine, singular, absolute