מור‎ [Ancient Hebrew] verb; exchange
[SN] מוּר‎ (verb|change)
realized lexeme(s): מִיר‎, מִר‎, מֵר‎, מָר‎
אָמִיר‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
הָמִיר‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
הֵמִיר‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הָמֵר‎|adverb, hif‘il, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
יָמִיר‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יָּמִירוּ‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, plural
יְמִירֶנּוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
יָמִר‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יָמֵר‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
נָמָר‎|verb, nif‘al, perfect, third person, masculine, singular