רנן‎ [Ancient Hebrew] verb; cry of joy
[SN] רָנַן‎ (verb|give a ringing cry|overcome), רַנֵּן‎ (verb|give a ringing cry)
realized lexeme(s): רֹ‎, רוּן‎, רַןֵּ‎, רָן‎, רָןּ‎, רֹן‎, רֹןּ‎, רְנִין‎, רְנִן‎, רִנְּן‎, רַנְּן‎, רַנֵּן‎, רֻנָּן‎
אַרְנִן‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
אֲרַנֵּן‎|verb, pi“el, imperfect, first person, unknown, singular
הַרְנִינוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
יָרוּן‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יָרֹנּוּ‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, plural
יָּרֹנּוּ‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, plural
יְרֻנָּן‎|verb, pu“al, imperfect, third person, masculine, singular
ירַנְּנוּ‎|verb, pi“el, imperfect, third person, masculine, plural
יְרַנְּנוּ‎|verb, pi“el, imperfect, third person, masculine, plural
יְרַנֵּנוּ‎|verb, pi“el, imperfect, third person, masculine, plural
נְרַנְּנָה‎|verb, pi“el, imperfect, first person, unknown, plural
רָן‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
רָנּוּ‎|verb, qal, imperative, second person, masculine, plural
רָנִּי‎|verb, qal, imperative, second person, feminine, singular
רֹנִּי‎|verb, qal, imperative, second person, feminine, singular
רַנֵּן‎|adverb, pi“el, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
רַנֵּן‎|verb, pi“el, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
רַנְּנוּ‎|verb, pi“el, imperative, second person, masculine, plural
רִנְּנוּ‎|verb, pi“el, perfect, third person, unknown, plural
תָרֹן‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, singular
תָּרֹנָּה‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, plural
תַּרְנִין‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תְּרַנֵּן‎|verb, pi“el, imperfect, third person, feminine, singular
תְּרַנֵּנָּה‎|verb, pi“el, imperfect, third person, feminine, plural