רקח‎ [Ancient Hebrew] verb; mix
[SN] רָקַח‎ (verb|mix)
realized lexeme(s): רֹוקֵחַ‎, רְקַח‎, רֹקְח‎, רֹקֵחַ‎, רֻקָּח‎
הַרְקַח‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
יִרְקַח‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
מְרֻקָּחִים‎|verb, pu“al, participle (passive), unknown, masculine, plural, absolute
רֹוקֵחַ‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
רֹקֵחַ‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
רֹקְחֵי‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, plural, construct