לוה‎ [Ancient Hebrew] verb; borrow
[SN] לָוָה‎ (verb|borrow|join)
realized lexeme(s): לְו‎, לְוֵה‎, לְוֶה‎, לֹוֶה‎, לֹּוֶה‎, לְוִי‎, לָוִי‎
הִלְוִיתָ‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
יַלְוְךָ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, second person, masculine, singular
לֹוֶה‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
לֹּוֶה‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
לֹוֶה‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
לָוִינוּ‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, plural
מַלְוֶה‎|adjective, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מַּלְוֶה‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מַלְוֵה‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, construct
מַלְוֶה‎|verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
תַּלְוֶה‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תִלְוֶה‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, singular
תַלְוֶנּוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular