המם‎ [Ancient Hebrew] verb; confuse
[SN] הָמַם‎ (verb|make a noise)
realized lexeme(s): הַםֹּ‎, הָם‎, הֻםּ‎, המם‎, הֲמָם‎, הָמַם‎
הֻמָּם‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute, pronominal suffix, third person, masculine, plural
הָמַם‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular
הֲמָמָם‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, plural
הֲמָמַנִי‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, singular
הַמֹּתִי‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, singular
יָּהָם‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יָּהֹם‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יְהֻמֵּם‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, plural
תְהֻמֵּם‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, plural