פרע‎ [Ancient Hebrew] verb; let loose
[SN] פָּרַע‎ (verb|act as leader|let go)
realized lexeme(s): פֹּורֵעַ‎, פָרוּעַ‎, פְרִיע‎, פְרִיעַ‎, פְרְע‎, פְרַע‎, פְרָע‎, פְרֹעַ‎, פְּרָע‎, פָרַע‎, פָרֻעַ‎, פָּרַע‎
אֶפְרַע‎|verb, qal, imperfect, first person, unknown, singular
הִפְרִיעַ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
יִפָּרַע‎|verb, nif‘al, imperfect, third person, masculine, singular
יִפְרָע‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
פֹּורֵעַ‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
פָרוּעַ‎|adjective, qal, participle (passive), unknown, masculine, singular, absolute
פָרֻעַ‎|adjective, qal, participle (passive), unknown, masculine, singular, absolute
פְרֹעַ‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
פָרַע‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular
פְרָעֹה‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
פְּרָעֵהוּ‎|verb, qal, imperative, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
תַּפְרִיעוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, plural
תִּפְרָעוּ‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, plural
תִּפְרְעוּ‎|verb, qal, wayyiqtol, second person, masculine, plural