ליץ[Ancient Hebrew] verb; boast
[SN] לוּץ‎ (verb|scorn), לָצַץ‎ (verb|scorn)
realized lexeme(s): לֹוצָץ‎, לִיץ‎, לַץְ‎, לֹצְץ
הֱלִיצֻנִיverb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural, pronominal suffix, first person, unknown, singular
יָלִיץverb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
לֹצְצִיםnoun, pi“el, participle, unknown, masculine, plural, absolute
לַצְתָּverb, qal, perfect, second person, masculine, singular
מֵלִיץnoun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מֵּלִיץnoun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מְלִיצַיnoun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute
מְלִיצֵיnoun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, construct
מְלִיצֶיךָnoun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
תִּתְלֹוצָצוּverb, hitpa“el, imperfect, second person, masculine, plural