ליץ‎ [Ancient Hebrew] verb; boast
[SN] לוּץ‎ (verb|scorn), לָצַץ‎ (verb|scorn)
realized lexeme(s): לֹוצָץ‎, לִיץ‎, לַץְ‎, לֹצְץ‎
הֱלִיצֻנִי‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural, pronominal suffix, first person, unknown, singular
יָלִיץ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
לֹצְצִים‎|noun, pi“el, participle, unknown, masculine, plural, absolute
לַצְתָּ‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, singular
מֵלִיץ‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מֵּלִיץ‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
מְלִיצַי‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute
מְלִיצֵי‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, construct
מְלִיצֶיךָ‎|noun, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
תִּתְלֹוצָצוּ‎|verb, hitpa“el, imperfect, second person, masculine, plural