קצף‎ [Ancient Hebrew] verb; be angry
[SN] קָצַף‎ (verb|be wroth)
realized lexeme(s): קְּצֹוף‎, קְצִיף‎, קְצְף‎, קְצִף‎, קְצַףְ‎, קְצֹף‎, קְּצֹף‎, קַצַּף‎, קָצַף‎, קָצַףְ‎, קֹצֵף‎
אֶקְּצֹוף‎|verb, qal, imperfect, first person, unknown, singular
אֶקְצֹף‎|verb, qal, imperfect, first person, unknown, singular
הַקְצִיף‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
הִקְצַפְתָּ‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
הִקְצַפְתֶּם‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, plural
הִתְקַצַּף‎|verb, hitpa“el, perfect, third person, masculine, singular
יַּקְצִיפוּ‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, plural
יִקְצֹף‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
יִּקְצֹף‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יִּקְצְפוּ‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, masculine, plural
מַקְצִפִים‎|verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute
קְּצֹף‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
קָצַף‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular
קֹצֵף‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
קָצַפְתָּ‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, singular
קָצַפְתִּי‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, singular
תִּקְצֹף‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, singular