עכר‎ [Ancient Hebrew] verb; taboo
[SN] עָכַר‎ (verb|stir up)
realized lexeme(s): עֹוכֵר‎, עְכֳּרְ‎, עְכָּר‎, עֲכַרְ‎, עָכַר‎, עָכַרְ‎, עֹכְר‎, עֹכֵר‎
יַעְכֳּרְךָ‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, second person, masculine, singular
נֶעְכָּר‎|verb, nif‘al, perfect, third person, masculine, singular
נֶעְכָּרֶת‎|verb, nif‘al, participle, unknown, feminine, singular, absolute
עֹוכֵר‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
עָכַר‎|verb, qal, perfect, third person, masculine, singular
עֹכֵר‎|verb, qal, participle, unknown, masculine, singular, absolute
עֹכְרָי‎|noun, qal, participle, unknown, masculine, plural, absolute
עָכַרְתִּי‎|verb, qal, perfect, first person, unknown, singular
עֲכַרְתֶּם‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, plural
עֲכַרְתָּנוּ‎|verb, qal, perfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, plural