מִצְוָה‎ [Ancient Hebrew] noun; commandment
[SN] מִצְוָה‎ (subs|commandment)
realized lexeme(s): מצו‎, מִצְו‎, מִּצְו‎
מִצְוָה‎|noun, feminine, singular, absolute
מִּצְוָה‎|noun, feminine, singular, absolute
מִצְוֹות‎|noun, feminine, plural, absolute
מִצְוֹת‎|noun, feminine, plural, absolute
מִּצְוֹת‎|noun, feminine, plural, absolute
מִצְוֹת‎|noun, feminine, plural, construct
מִּצְוֹת‎|noun, feminine, plural, construct
מִצְוַת‎|noun, feminine, singular, construct
מִצְוָתֹו‎|noun, feminine, singular, absolute, pronominal suffix, third person, masculine, singular
מִצְוֹתָי‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, first person, unknown, singular
מִצְוֹתַי‎|noun, feminine, plural, absolute
מִצְוֹתָי‎|noun, feminine, plural, absolute
מִצְוֹתָיו‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, third person, masculine, singular
מִצְוֹתֶיךָ‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
מִּצְוֹתֶיךָ‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
מִצְוֹתֶךָ‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
מִּצְוֹתֶךָ‎|noun, feminine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
מִצְוָתְךָ‎|noun, feminine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular