יאל‎ [Ancient Hebrew] verb; begin
[SN] יָאַל‎ (verb|shew willingness)
realized lexeme(s): אֵל‎, אֶל‎, ואִיל‎, ואֵל‎, ואֶל‎, ואַלְ‎
הֹואִיל‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הֹואִילוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
הֹואֵל‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הֹואֶל‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הֹואַלְנוּ‎|verb, hif‘il, perfect, first person, unknown, plural
הֹואַלְתָּ‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
הֹואַלְתִּי‎|verb, hif‘il, perfect, first person, unknown, singular
יֹאֵל‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יֹּאֶל‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יֹּואֶל‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular