פרר‎ [Ancient Hebrew] verb; break
[SN] פָּרַר‎ (verb|break|split)
realized lexeme(s): פֵיר‎, פְר‎, פֵר‎, פֶר‎, פַר‎, פַרְ‎, פָר‎
אָפֵר‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
הָפֵיר‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
הָפֵר‎|adverb, hif‘il, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
הָפֵר‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הָפֵר‎|verb, hif‘il, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
הָפֵר‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
הָפֵר‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
הֵפֵר‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הֵפַר‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הָפֵרָה‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הֵפֵרוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
הַפְרְכֶם‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, plural
הֲפֵרָם‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, plural
הֵפַרְתָּה‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
יָפֵר‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יָּפֶר‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יָּפֵרוּ‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, plural
יְפֵרֶנּוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
מֵפֵר‎|verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
תָּפֵר‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תָפֵר‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, feminine, singular
תֻפַר‎|verb, hof‘al, imperfect, third person, feminine, singular
תֻפָר‎|verb, hof‘al, imperfect, third person, feminine, singular
תֻּפַר‎|verb, hof‘al, wayyiqtol, third person, feminine, singular
תָּפֵרוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, plural