נבט‎ [Ancient Hebrew] verb; look at
[SN] נָבַט‎ (nmpr|look)
realized lexeme(s): בֵּט‎, בֶּט‎, בַּטְ‎, ביט‎, בִּיט‎, בֵּיט‎, נִבַּט‎
אַבִּיט‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
אַבִּיטָה‎|verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
הַבֵּט‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הַבֶּט‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הִבַּטְתָּ‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, singular
הִבַּטְתֶּם‎|verb, hif‘il, perfect, second person, masculine, plural
הַבֵּיט‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הַבִּיט‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute
הִבִּיט‎|verb, hif‘il, perfect, third person, masculine, singular
הַבִּיטָה‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הַבִּיטוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
הִבִּיטוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
הַבִּיטִי‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute, pronominal suffix, first person, unknown, singular
הַבִּיטָם‎|verb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, absolute, pronominal suffix, third person, masculine, plural
יַּבֵּט‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular
יַבִּיט‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יַבִּיטוּ‎|verb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
מַּבִּיט‎|verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
נִבַּט‎|verb, pi“el, perfect, third person, masculine, singular
תַּבֵּט‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תַּבֵּט‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, second person, masculine, singular
תַּבֵּט‎|verb, hif‘il, wayyiqtol, third person, feminine, singular
תַבִּיט‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular
תַּבִּיט‎|verb, hif‘il, imperfect, second person, masculine, singular