ריק[Ancient Hebrew] verb; be empty
[SN] רוּק‎ (verb|make empty)
realized lexeme(s): רִיק‎, רִיקֹ‎, רֵק‎, רֶק‎, רַק
אָרִיקverb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
אֲרִיקֵםverb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular, pronominal suffix, third person, masculine, plural
הוּרַקverb, hof‘al, perfect, third person, masculine, singular
הָרִיקverb, hif‘il, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
הֵרִיקוּverb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
הֲרִיקֹתִיverb, hif‘il, perfect, first person, unknown, singular
הָרֵקverb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
יָרִיקverb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, singular
יָרִיקוּverb, hif‘il, imperfect, third person, masculine, plural
יָּרֶקverb, hif‘il, wayyiqtol, third person, masculine, singular
מְרִיקִיםverb, hif‘il, participle, unknown, masculine, plural, absolute
תּוּרַקverb, hof‘al, imperfect, third person, feminine, singular