תאב
[Ancient Hebrew]
verb
;
[uncertain]
[SN]
תָּאַב
(verb|loathe)
realized lexeme(s):
תָאֵב
מְתָאֵב
|
verb, pi“el, participle, unknown, masculine, singular, absolute
verb, pi“el, participle, unknown, masculine, singular, absolute
verb
verb
pi“el
participle
unknown
masculine
singular
absolute
unknown
unknown
unknown
Amo 6:8