בלג
[Ancient Hebrew]
verb
;
gleam
[SN]
בָּלַג
(verb|gleam)
realized lexeme(s):
בְלִיג
אַבְלִיגָה
|
verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
מַּבְלִיג
|
verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
verb, hif‘il, imperfect, first person, unknown, singular
verb
verb
hif‘il
imperfect
first person
unknown
singular
not applicable
unknown
unknown
unknown
Psa 39:14
[
Psa 39:13
];
Job 9:27
;
Job 10:20
verb, hif‘il, participle, unknown, masculine, singular, absolute
verb
verb
hif‘il
participle
unknown
masculine
singular
absolute
unknown
unknown
unknown
Amo 5:9