יָרִיב
[Ancient Hebrew]
noun
;
opponent
[SN]
יָרִיב
(subs|opponent)
realized lexeme(s):
יְרִיב
יְרִיבַי
|
noun, masculine, plural, absolute
יְרִיבָי
|
noun, masculine, plural, absolute
יְרִיבֵךְ
|
noun, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, feminine, singular
noun, masculine, plural, absolute
noun
noun
not applicable
not applicable
not applicable
masculine
plural
absolute
first person
unknown
singular
Jer 18:19
;
Psa 35:1
noun, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, feminine, singular
noun
noun
not applicable
not applicable
not applicable
masculine
singular
absolute
second person
feminine
singular
Isa 49:25