ערר‎ [Ancient Hebrew] verb; strip
[SN] עָרַר‎ (verb|strip oneself)
realized lexeme(s): עֹר‎, עַרְעֵר‎, עַרְעָר‎, עֹרְר‎
עֹרָה‎|verb, qal, imperative, second person, masculine, singular
עַרְעֵר‎|adverb, pi“el, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
עֹרְרוּ‎|verb, pi“el, imperative, second person, masculine, plural
תִּתְעַרְעָר‎|verb, hitpa“el, imperfect, third person, feminine, singular