מֶרְחָב
[Ancient Hebrew]
noun
;
wide place
[SN]
מֶרְחָב
(subs|broad)
realized lexeme(s):
מֶרְחֲב
,
מֶּרְחָב
מֶּרְחָב
|
noun, masculine, singular, absolute
מֶרְחֲבֵי
|
noun, masculine, plural, construct
noun, masculine, plural, construct
noun
noun
not applicable
not applicable
not applicable
masculine
plural
construct
unknown
unknown
unknown
Hab 1:6
noun, masculine, singular, absolute
noun
noun
not applicable
not applicable
not applicable
masculine
singular
absolute
unknown
unknown
unknown
2Sa 22:20
;
Hos 4:16
;
Psa 18:20
[
Psa 18:19
];
Psa 31:9
[
Psa 31:8
];
Psa 118:5