חסם‎ [Ancient Hebrew] verb; muzzle
[SN] חָסַם‎ (verb|stop up)
realized lexeme(s): חְסֹם‎, חֹסֶם‎
חֹסֶמֶת‎|verb, qal, participle, unknown, feminine, singular, absolute
תַחְסֹם‎|verb, qal, imperfect, second person, masculine, singular