מִבְטָא
[Ancient Hebrew]
noun
;
promise
[SN]
מִבְטָא
(subs|rash utterance)
realized lexeme(s):
מִבְטָא
מִבְטָא
|
noun, masculine, singular, construct
noun, masculine, singular, construct
noun
noun
not applicable
not applicable
not applicable
masculine
singular
construct
unknown
unknown
unknown
Num 30:7
[
Num 30:6
];
Num 30:9
[
Num 30:8
]