קבב[Ancient Hebrew] verb; curse
[SN] קָבַב‎ (verb|utter a curse against)
realized lexeme(s): קְּב‎, קֳּב‎, קַבּ‎, קָב‎, קָבְ‎, קֹב‎, קֹּב‎, קֹּוב
אֶקֹּבverb, qal, imperfect, first person, unknown, singular
אֶקֹּובverb, qal, wayyiqtol, first person, unknown, singular
יִקְּבֻהוּverb, qal, imperfect, third person, masculine, plural, pronominal suffix, third person, masculine, singular
קֹבadverb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
קֹבverb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
קָבָהverb, qal, imperative, second person, masculine, singular
קַבֹּהverb, qal, perfect, third person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
קָבְנֹוverb, qal, imperative, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
קַבֹּתֹוverb, qal, perfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular
תִקֳּבֶנּוּverb, qal, imperfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, masculine, singular