יֶקֶב‎ [Ancient Hebrew] noun; pit
[SN] יֶקֶב‎ (subs|wine-vat)
realized lexeme(s): יקָב‎, יְקָב‎, יִקְב‎, יִּקְב‎, יֶקֶב‎, יֶּקֶב‎, יָקֶב‎, יָּקֶב‎
יֶקֶב‎|noun, masculine, singular, absolute
יֶּקֶב‎|noun, masculine, singular, absolute
יָקֶב‎|noun, masculine, singular, absolute
יָּקֶב‎|noun, masculine, singular, absolute
יֶקֶב‎|noun, masculine, singular, construct
יִקְבֵי‎|noun, masculine, plural, construct
יְקָבֶיךָ‎|noun, masculine, plural, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular
יקָבִים‎|noun, masculine, plural, absolute
יְקָבִים‎|noun, masculine, plural, absolute
יִּקְבֶךָ‎|noun, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, singular