מוג‎ [Ancient Hebrew] verb; faint
[SN] מוּג‎ (verb|melt)
realized lexeme(s): מֹג‎, מֹגְג‎, מֹגָג‎, מוּג‎, מֹוג‎, מֹוגַגְ‎, מֹוגָג‎
הִתְמֹגָגוּ‎|verb, hitpa“el, perfect, third person, unknown, plural
מוּג‎|verb, qal, infinitive (construct), unknown, unknown, unknown, construct
נָמֹגוּ‎|verb, nif‘al, perfect, third person, unknown, plural
נְמֹגִים‎|verb, nif‘al, participle, unknown, masculine, plural, absolute
נָמֹוג‎|verb, nif‘al, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute
נָמֹוג‎|verb, nif‘al, perfect, third person, masculine, singular
תְּמֹגְגֶנָּה‎|verb, pi“el, imperfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, third person, feminine, singular
תְמֹגְגֵנִי‎|verb, pi“el, imperfect, second person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, singular
תָּמוּג‎|verb, qal, imperfect, third person, feminine, singular
תָּמֹוג‎|verb, qal, wayyiqtol, third person, feminine, singular
תְּמוּגֵנוּ‎|verb, qal, wayyiqtol, second person, masculine, singular, pronominal suffix, first person, unknown, plural
תִתְמֹוגָג‎|verb, hitpa“el, imperfect, third person, feminine, singular
תִּתְמֹוגַגְנָה‎|verb, hitpa“el, imperfect, third person, feminine, plural