עוז‎ [Ancient Hebrew] verb; take refuge
[SN] עוּז‎ (verb|take refuge)
realized lexeme(s): עֹוז‎, עִז‎, עֵז‎, עֹז‎, עִיז‎
הָעֵז‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, singular
הָעִזוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
הָעִיזוּ‎|verb, hif‘il, imperative, second person, masculine, plural
הֵעִיזוּ‎|verb, hif‘il, perfect, third person, unknown, plural
יָעֹז‎|verb, qal, imperfect, third person, masculine, singular
עֹוז‎|verb, qal, infinitive (absolute), unknown, unknown, unknown, absolute