מִסְפָּר‎ [Ancient Hebrew] noun; number
[SN] מִסְפָּר‎ (subs|number)
realized lexeme(s): מִסְפְּר‎, מִסְפַּר‎, מִסְפַּרְ‎, מִסְפָּר‎, מִּסְפָּר‎
מִסְפָּר‎|noun, masculine, singular, absolute
מִּסְפָּר‎|noun, masculine, singular, absolute
מִסְפַּר‎|noun, masculine, singular, construct
מִסְפְּרֵי‎|noun, masculine, plural, construct
מִסְפַּרְכֶם‎|noun, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, second person, masculine, plural
מִסְפָּרָם‎|noun, masculine, singular, absolute, pronominal suffix, third person, masculine, plural